Tratamente Reiki

Energia Reiki vindecă persoana ca întreg.Tratând o durere de cap, Reiki poate să vindece şi unele organe, ca şi corpul la diferite niveluri. Chiar dacă palmele terapeutului sunt puse pe zona dureroasă - capul, multe dureri de cap îşi au cauza în sistemul digestiv.

Dacă durerea de cap este provocată de o tulburare intestinală, energia ajunge şi la intestine, aşa cum ajunge şi la cap, acolo unde este resimţită durerea. Ambele sunt zone la nivel fizic.

Dacă durerea are cauze emoţionale, stresul spre exemplu, durerea este la nivelul corpului mental sau al celui spiritual.

Acesta este doar un exemplu privind modul în care acţionează terapia Reiki, terapeutul canalizând cu ajutorul palmelor energia spre un anume loc, dar aceasta se “deplasează” peste tot acolo unde este nevoie.

Dacă o persoană care primeşte tratamentul mai suferă şi de alte boli, poate o alergie, Reiki va acţiona şi asupra acesteia, indiferent dacă ea a fost declarată sau nu terapeutului.

Prin terapia Reiki se pot vindeca:

bolile de inimă, dacă nu au existat manifestări de preinfarct sau infarct; circulaţia sanguină deficitară; stenoză aortică; stenoză mitrală; cardiopatie ischemică;

boli de piele necontagioase; alergii;

orice fel de boli de nervi, anxietate, depresie, depresie atipică, schizofrenie, paranoia, epilepsie, halucinaţii; 

nevralgii, sciatică;

tumorile necanceroase;

toate bolile digestive: ulcerul, colita, enterocolita; anorexia; constipaţia; 

boli ale ficatului: hepatită, ciroză hepatică

diabetul;

toate bolile ginecologice şi genitale, fibrom uterin, prostatită, adenom de prostată; 

toate formele de reumatism; artroză, lombalgii; 

boli respiratorii: astm, bronşită; sinuzită;

toate bolile de ochi: miopie, cataractă, glaucom;

boli ale sistemului endocrin: afecţiuni ale tiroidei, Basedow;

 foarte   bine reacţionează sindroamele neuro-vegetative.

Cazurile sociale beneficiază de gratuităţi.

Scurtă descriere a câtorva afecţiuni tratate prin Reiki

Durerile de cap şi migrenele

Durerile de cap sunt cauzate de oboseală, extenuare, stress ori febră, rezolvate cu antinevralgice sau cu medicamente liniştitoare (tranchilizante). Durerile de cap sunt reflectarea unor tulburări sau leziuni din interiorul creierului ori din afara lui. In majoritatea cazurilor, suferinţa nu este produsă de o singură cauză; ea poate apărea fie ca boală individualizată (cum este migrena), fie ca manifestare secundară a unei alte maladii.

Exemple atipice:

Cefalalgiile acute sunt durerile de cap ce au de la început intensitate maximă, dureaza câteva ore, neavând caracter periodic. Din această categorie face parte durerea de cap prin contracţie musculară, care se resimte în zona occipitală (la ceafă) şi poate fi cauzată de menstruaţie, menopauză sau stress. La cei cu rinită vasomotorie durerea este localizata difuz, la frunte. In tumorile cerebrale suferinţa are caracter continuu, cu exacerbări mai ales dimineaţa.

In hipertensiunea arterială este prezentă o cefalalgie răspândită în tot capul, difuză, profundă, mai violenta catre dimineaţa, trezind bolnavul din somn. Durerea poate fi precipitată din cauza efortului fizic intens, de crize emoţionale sau de ridicări bruşte ale tensiunii arteriale.

Hemoragiile cerebrale pot fi precedate sau urmate de dureri intense de cap, localizate cu predilecţie la ceafă, deseori asociindu-se cu vărsături, alterări ale stării de conştienţă, ajungând uneori până la comă.

Traumatismele cranio-cerebrale produc cefalee, de obicei progresivă şi de intensitate proporţională cu gravitatea lezării creierului.

Durerile de cap cu caracter continuu, progresiv, care atunci când devin intense sunt insoţite de greţuri şi vărsături, sunt produse de tumori, infecţii - cu sau fără febră - şi tromboflebite.

Migrenele au particularităţi ce le deosebesc de celelalte forme de dureri de cap, şi anume: apar periodic, aproape intotdeauna cuprind doar o jumătate a capului, fiind asociate cu fenomene oculare şi vegetative.

Migrena clasică are trei stadii distinct reprezentate. In primul stadiu, cel care precede durerea de cap, poate exista o stare de oboseală, nervozitate, pierderea poftei de mâncare, tulburări de vedere, ameţeli, furnicături, amorţeli.
Urmează stadiul doi, dominat de o durere intensă, localizată la frunte sau în jurul orbitelor, dar de o singură parte, ce are caracter pulsatil, se accentuează mult la mişcarea capului, la zgomot, lumină puternică, mirosuri, strănut sau tuse. In această fază dureroasă pot coexista vărsături precedate de greţuri, accelerarea tranzitului intestinal, lăcrimare intensă, edem la pleoape de partea opusă durerii capului, paloarea sau congestionarea unei jumătăţi a feţei, transpiraţii reci. Tot în această fază pot surveni şi perturbări psihice de tip depresiv ori anxios, uneori de tip exuberant maniacal, chiar delirant. Ameţelile intense, scăderea sau exagerarea auzului, perturbările percepţiei vizuale, ale gustului, mirosului - toate acestea pot surveni în stadiul dureros al migrenei clasice.

(preluare de la http://lexamed.blogspot.com/2009/01/migrenele-si-durerile-de-cap.html)

[sus]

Boli de inimă

           Bolile de inimă sunt acele afecţiuni în care activitatea inimii este perturbată. Există multe boli şi stări care afectează inima.

Afecţiuni biliare şi hepatice

In ziua de azi, tot mai multă lume acuză diverse probleme de sănătate iar cele mai frecvente sunt afecţiunile biliare şi hepatice. Şi asta se întamplă datorită stilului de viaţă care ne-a fost impus de societatea în care trăim. Afecţiunile biliare şi hepatice apar tot mai des datorită abuzului alimentar, stresului zilnic, fumatului şi consumului exagerat de alcool, lipsei odihnei, alimentaţiei "pe fugă", a fast-food-ului, a alimentaţiei bazate pe hrana prelucrată şi rafinată cât mai mult.

(preluare de la http://www.afectiunibiliare.com)

[sus]

Diabetul

Diabetul este o boala cronica caracterizata prin nivele ridicate ale gucozei in sange (hiperglicemie). Boala apare atunci cand pancreasul nu produce insulina suficienta, sau cand organismul nu-si poate utiliza eficient propria insulina produsa.
Ce  este insulina? Insulina este un hormon produs de pancreas care ajuta celulele sa preia glucoza din sange si sa o transforme pentru producerea energiei. Astfel, boala se declanseaza cand organismul nu are suficienta insulina sau cand nu poate folosi insulina pe care o produce pentru transformarea glucozei in energie.
Diabetul Tip 2 (cunsocut si ca diabetul varstei adulte) este cea mai obisnuita forma de diabet. Persoanele cu diabet tip 2 nu pot utiliza eficient propria insulina. Acestia pot adesea sa-si imbunatateasca starea numai cu modificari in stilul de viata. Insa in multe cazuri este necesara si o medicatie orala prescrisa de medic. Tot medicul decide daca este nevoie de insulina.
Aproape 50% dintre persoanele cu diabet tip 2 nu sunt constiente de starea lor de sanatate deoarece boala inca nu se manifesta.

Persoanele cu diabet tip 1 produc foarte putina insulina sau deloc si au nevoie de injectii cu insulina pentru a supravietui. Este cel mai comun tip de diabet la copii si tineri.

[sus]

Afecţiuni oculare

Văzul este simţul care ne aduce peste 90% din informaţiile provenite din mediul exterior şi, de aceea, este considerat cel mai preţios. Ochii pot fi, însă afectaţi de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care şi glaucomul. Această boală se caracterizează prin distrugerea completă şi progresivă a nervului optic. Câmpul vizual se restrânge treptat până când se ajunge, în final, la orbire.

Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci când drenajul în unghiul irido-cornean la rădăcina irisului este prezent, şi “cu unghi închis”, când drenajul în aceasta zonă este absent.
În cazul unui ochi sănătos, acest lichid este produs şi eliminat din ochi în proporţii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se menţine constantă. Creşterea acestei presiuni din diverse motive determină treptat pierderea vederii.

Cataracta se defineşte prin tulburarea transparenţei cristalinului. Există două tipuri de cataracte: congenitale şi dobândite. Cataracta dobândită (primitivă) poate apărea pe un ochi sănătos, care nu a suferit nicio afecţiune, sau în urma unui traumatism (cataractă traumatică).

Cataractele primitive sunt întotdeauna bilaterale (afectează amîndoi ochii). Mai întâi se îmbolnăveşte un ochi, apoi şi celălalt. Acest lucru nu înseamna că ochiul care este afectat ultimul se îmbolnăveşte de la primul, dimpotrivă nu există nicio legătură. Cataracta congenitală apare fie la un ochi, fie la amândoi ochii. Un copil se poate naşte cu această afecţiune, pe care o moşteneşte. Modificarea cristalinului nou-născutului poate surveni şi din cauza că, în timpul sarcinii, femeia a suferit o infecţie. Vederea se înceţoşează şi scade treptat, niciodată brusc (decât în cazul cataractelor traumatice).

Miopia este una din cauzele frecvente de vedere neclară. Pentru pacienţii cu miopie, obiectele aflate la distanţă apar neclare. Aceste persoane, în efortul de a percepe clar obiectele aflate la distanţă se pot încrunta sau privi cu ochii uşor întredeschişi.

(preluare de la http://www.farmaciata.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?id=10&idsec=2&idgrupa=9)

[sus]

Afecţiuni ginecologice

Fibroamele uterine sunt nodularităţi ce se dezvoltă, fie la nivelul peretelui uterului, fie în interiorul sau exteriorul acestuia, rămânând legate de uter prin intermediul unui pedicul (picioruş). In general, aceste "sfere musculare" afectează uterul femeilor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani (înaintea menopauzei) însă pot fi afectate şi femei mai tinere.
Fibroamele (mioame, leiomioame sau fibromioame) reprezintă creşteri ale ţesutului muscular neted uterin (miometru) ce prind aspectul unor nodularităţi. Aşadar, fibroamele au aspectul unor sfere de dimensiuni de la bobul de mazăre până la cele ale unui pepene mic, având o culoare diferită de cea a uterului (rozalie), putând fi albicioase sau maronii. Fibroamele reprezintă o creştere în exces a ţesutului muscular uterin în care fibrele musculare se dispun în aspect răsucit, prezentând de asemenea şi ţesut fibros, dar şi fibre de colagen ce susţin arhitectura celulară a fibromului.

Chisturile ovariene sunt “săculeţi” plini cu lichid aflaţi în interiorul ovarului sau pe suprafaţa acestuia. Ele apar datorită procesului lunar care are loc la nivelul ovarelor: ovulaţia. Chisturile sunt în marea majoritate a cazurilor formaţiuni benigne de la nivelul ovarelor.
Multe femei au chisturi ovariene la un moment dat în timpul vieţii. Majoritatea chisturilor pot produce puţin discomfort sau chiar deloc, sunt inofensive şi de obicei dispar de la sine în câteva luni.
Devin periculoase în momentul ruperii lor, caz în care pot produce simptome foarte zgomotoase.

(preluare de la http://www.garbo.ro/articol/Sanatate/1718/Totul-despre-fibroamele-uterine.html)

[sus]

Boli endocrine

Hipertiroidia se caracterizează prin producerea excesivă a hormonilor tiroidieni. Drept urmare, aceşti hormoni intensifică activitatea majorităţii organelor şi ţesuturilor organismului.Semnele hipertiroidiei sunt: metabolismul bazal, producerea de caldură, ritmul cardiac, arderea grăsimilor şi multe altele: toate se accelerează atunci când hormonii tiroidieni sunt produşi în cantitate prea mare. La originea hipertiroidiei se poate afla un nodul, o inflamaţie, chiar boala Basedow. Insă, oricare ar fi originea hipertiroidiei, această activare excesivă nu este benefică.

(preluare de la http://www.topsanatate.ro/articol/hipotiroidismul-o-boala-pe-cat-de-rara-pe-atat-de-grava-25165.html)

[sus]

Afecţiuni ale stomacului

Gastritele sunt boli care se manifestă printr-un sindrom de suferinţă gastrică şi care pot fi provocate de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice, care interesează mucoasă şi submucoasa stomacului. Termenul de gastrită nu se aplică deci numai în sensul strict de inflamaţie a mucoasei gastrice, ci într-un sens mai larg, astfel fiind denumite majoritatea suferinţelor gastrice, în afara celor din ulcerul şi cancerul gastric.

Ulcerul gastro-duodenal este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe stomac, pe porţiunea superioară a duodenului, partea inferioară a esofagului sau ansa anastomotică a stomacului operat. Clinic, se manifestă prin sindromul ulceros, boala interesând întreg organismul, de unde şi denumirea de boala ulceroasă.

(preluare de la http://www.netmedic.ro/boli-digestive/gastrita)

[sus]